PINOCCHIO ET LA PRINCESSE MARGHERITA
Scčne traduite par Madame Liliana Derevici, professeur de français ŕ Cluj-Napoca (Roumanie)
Pinochio şi Prinţesa Margareta
Un nor de fum roz se risipeşte…
Acţiunea se desfăşoară în faţa parcului din Collodi, ( un mic sat aşezat la nord-vest de Toscana ) Italia.
Lucignolo este aşezat la intrarea parcului, un coş cu trandafiri este aşezat la picioarele sale.
Piunochio, marioneta din lemn cu nasul lung, apare de pe o străduţă cu un ferăstrău în mână.
LUCIGNOLO, vânzătorul de trandafiri a pus mâna pe un trandafir din coş şi îl interpelează pe Pinocchio.
Un mic trandafir pentru tata!
Un mic trandafir pentru prinţesă!
PINOCCHIO, marioneta din lemn cu nasul lung, cu un ferăstrău în mână.
Sunt decepţionat domnule. Eu nu am bani la mine.
LUCIGNOLO, vânzătorul de trandafiri îi întinde un trandafir
Eu ţi-l ofer pentru că tu eşti Pinocchio!
PINOCCHIO cu ferăstrăul în mână
Şi eu care mă gândeam că toată lumea m-a uitat.
LUCIGNOLO cu trandafirul în mână
Trebuie să fii orb ca să nu te recunosc, cap de lemn! El îi întinde trandafirul. Acceptă trandafirul meu, el îţi va aduce noroc!
PINOCCHIO cu un ferăstrău în mână trece în faţa lui Lucignolo lăsând capul în jos.
Eu regret, domnule, dar lucrul nu aşteaptă.
LUIGNOLO cu trandafirul în mână
De când „Domnul” a plecat la Florenţa pentru a urma şcoli înalte „Domnul” nu-şi mai recunoaşte prietenii de altă dată. „ Domnul” vrea probabil ca eu să mă înclin la trecerea sa pentru a-l saluta?
Pinocchio nu răspunde şi continuă să avanseze.
Tu uiţi că eu eram întotdeauna acolo pentru a-ţi lua apărarea altă dată şi că fără mine tu ai fi putut muri de foame pe drumurile de scurtătură.
Pinocchio se opreşte din mers.
Domnul Pinocchio şi-a şters din memoria sa toate aceste momente minunate petrecute la teatrul de Marionete şi în Ţara Jucăriilor? El depune trandafirul în coş.
PINOCCHIO cu ferăstrăul în mână
face o jumătate de tur
LUCIGNOLO îşi aprinde o ţigaretă.
Eu m-am schimbat ca şi toată lumea.! Azi eu sunt un adult şi pot fuma ţigara mea fără ca aceasta să deranjeze pe nimeni.
PINOCCHIO
Tu vinzi trandafiri acum?
LUCIGNOLo îşi fumează ţigara sa
Eu lucrez pentru florarul din sat.
Noaptea se lasă încetişor.
PINOCCHIO
Este caraghios, eu nu te vedeam lucrând.
LUCIGNOLO
Acum eu am de asemenea o viaţă de familie.
PINOCCHIO
Tu te-ai schimbat într-adevăr.
LUCIGNOLO îşi stinge ţigara.
Ei, da! Ce vrei tu? Într-o zi sau alta trebuie să încetezi cu aceste prostii! Astăzi eu sunt un cetăţean onest care şi-a găsit locul în societate. Bine, eu nu câştig o avere vânzând trandafiri, dar aceasta îmi permite cel puţin să-mi hrănesc soţia şi cei 2 copii ai mei. Şi tu, ce faci tu? Domnul Cireaşă mi-a zis că tu ai intrat într-o mare şcoală pentru a învăţa tâmplăria ca şi tatăl tău, Geppetto.
Atunci o turmă de oi trecu prin faţa parcului condusă de un păstor...
PINOCCHIO
Eu am obţinut diploma mea de tâmplar recent şi eu sunt mândru de aceasta.
LUCIGNOLO
Toate felicitările mele, Pinocchio!
PINOCCHIO
Eu tocmai am obţinut primul meu contract de muncă!
LUCIGNOLO
În orice caz, tu nu te-ai schimbat! Tu eşti întotdeauna o marionetă din lemn!
PINOCCHIO
Eu nu am fost întotdeauna o marionetă din lemn, tu ştii. Eu de asemenea, am fost un băiat ca toată lumea timp de 7 ani şi ca toată lumea eu am învăţat să fac tot ce e mai bine...
Felinarele se aprind...
LUCIGNOLO a luat un trandafir
Eu te opresc aici, băiatul meu! Noaptea s-a lăsat...Eu trebuie să mă întorc la mine (el întinde trandafirul lui Pinocchio ) Tu îl vei oferi prinţesei din partea mea! Şi apoi cine ştie?...Poate altă dată? Ciao, bambino! (el părăseşte locurile cu coşul său).
Salutări de prietenie tatălui tău!
Pinocchio se regăseşte în mijlocul trupei de oi cu un ferăstrău în mână şi un trandafir în cealaltă...
PĂSTORUL care ţine o ramură de măslin în mână
Spune-mi tinere...Ştii tu unde se găseşte drumul spre Bucine? Oile mele şi cu mine ne-am învârtit destul în cerc în acest oraş!
PINOCCHIO cu ferăstrăul într-o mână şi cu trandafirul în cealaltă
Unde se găseşte satul despre care este vorba ?, domnule păstor?
PĂSTORUL care ţine o ramură de măslin în mână
Lângă cătunul lui Mercatales, desigur!
PINOCCHIO face să-i cadă ferăstrăul tresărind
Eu nu ştiu unde se găseşte el?
PĂSTORUL
Acolo eu locuiesc cu mama mea şi cu cele 2 surori ale mele!
PINOCCHIO cu trandafirul în mână
Nu vă supăraţi, domnule păstor!
PĂSTORUL care ţine o ramură de măslin în mână
Dar eu nu mă supăr, imbecilule! Eu sunt neliniştit pentru oaia mea.
PINOCCHIO
Eu nu vă voi putea informa, îmi pare rău.
PĂSTORUL
Voi încerca să fiu mai precis: vrei să-mi spui cum să întâlnesc regiunea care duce spre Sienna?
PINOCCHIO
Dar în sfârşit, bietul meu păstor, Sienna este foarte departe de aici.
PĂSTORUL
Ce povesteşti tu micuţule? Sienna nu este decât la 50 de kilometri de aici în zborul păsării.
PINOCCHIO
Dumneavoastră poate îl confundaţi cu Florenţa?
PĂSTORUL
Aceasta nu mă amuză deloc.
PINOCCHIO Sunteţi la nord-vest de Toscana şi nu în centru. Aţi condus turma dvs. prea sus!
PĂSTORUL
Eu totuşi am urmat exact indicaţiile stelei mele!
PINOCCHIO
Steaua dvs. nu v-a indicat drumul bun.
PĂSTORUL
În acest caz, mă voi întoarce după paşii mei! La revedere, micuţule!( El face o întoarcere). Dar eu mă gândesc la aceasta...ţie îţi plac măslinele, băiatul meu? (el îi întinde ramura de măslin). Ia această ramură de măslin cu tine!
PINOCCHIO
Ce vreţi să fac cu ea?
PĂSTORUL
Dacă într-o zi tu vei trece de partea mea, vei fi bine venit! Ciao bambino! Salutări tatălui tău! ( Apoi el pleacă) Şi mai ales ai grijă de tine! (el îşi scutură ceasul)
Păstorul şi trupa sa dispar din acel loc ca prin magie...
PINOCCHIO cu trandafirul în mână, aruncă ramura pe jos
Nu-mi trebuie ramura ta!
Atunci ramura se transformă în coş umplut de măsline căzând pe jos...
PINOCCHIO cu trandafirul în mână adună coşul.
Dar este minunat! Eu ador măslinele!
Pinocchio pleacă cu coşul de măsline şi uită ferăstrăul pe drum.
Sfârşitul scenei I
-----------------------------------------------------------------------------------------
Pinocchio şi Prinţesa Margareta
Act 2 scena 2
Ferăstrăul lui Pinocchio este aşezat bine, la vedere, în faţa intrării parcului Collodi ( un sat mic toscan aşezat în nord-vestul Toscanei - Italia).
Pinocchio se opreşte sub un lampadar luminat şi contemplă stelele cu coşul său de măsline sub un braţ şi un trandafir în mână.
O pisică mare şi o mare vulpe mare ies din parc alungate spre ieşire de paznicul...
PAZNICUL PARCULUI, alungă spre ieşire pisica mare şi marea vulpe.
Am văzut destul astăzi capetele voastre! Ştergeţi-o de aici, animale dezagreabile, voi chema carabinierul! Voi veţi face mai puţine răutăţi în temniţa sa. (Apoi el închide marele grilaj al parcului).
VULPEA CEA MARE agăţată de grilaj
Noi vrem numai să ne odihnim în parc.
PISICA CEA MARE, îngenunchiază în faţa grilajului
Lasă-ne pe noi să petrecem o noapte sub cerul înstelat, numai o noapte.
VULPEA CEA MARE, agăţată de grilaj
Fă un mic gest, paznicule! Noi nu avem alt loc unde să mergem.
PAZNICUL PARCULUI
Eu vă interzic să vă întindeţi peste florile mele ! Plecaţi de aici! Şi să nu vă mai văd niciodată dând târcoale pe aici.
Paznicul pleacă de aici...
VULPEA CEA MARE, zăreşte ferăstrăul lui Pinocchio pe care îl ridică de jos
Priveşte ceea ce tocmai , am găsit, pisoiule mare!
PISICA CEA MARE, se apropie de vulpe şi îi smulge ferăstrăul din mâini
Cu acest ferăstrău mare, putem tăia crengile arborilor pentru a construi un pat foarte moale. Ce gândeşti despre aceasta?
VULPEA CEA MARE, îi smulge ferăstrăul din mâini
Să nu-l atingi, pisoiule mare! Acest instrument ar putea să ne facă foarte mari.
PISICA CEA MARE
Tu vrei să-l schimbi cu un palton, un mantou?
VULPEA CEA MARE, cu ferăstrăul în mână
Un mantou? De ce să o fac?
PISICA CEA MARE
Pentru a-ţi trage una în cap, idiotule! (Râde în hohote)
VULPEA CEA MARE, cu ferăstrăul în mână
Eu nu văd într-adevăr ceea ce te face să râzi, pisoiule mare?
PINOCCHIO, apare cu coşul său de măsline sub braţ şi un trandafir în mână
Acest ferăstrău îmi aparţine, Domnilor! Daţi – mi - l înapoi!
VULPEA CEA MARE, cu ferăstrăul în mână face o săritură în direcţia lui Pinocchio
Oh, dar priviţi cine este acolo! Nu în fiecare zi putem vedea o marionetă de lemn care se plimbă pe străzile din Collodi.
PISICA CEA MARE, sare în direcţia lui Pinocchio
Eu am văzut deja această marionetă undeva?
PINOCCHIO, cu coşul său de măsline sub braţ şi un trandafir în mână...
Mă numesc Pinocchio şi acest ferăstrău îmi aparţine! Eu vă sfătuiesc să mi-l înapoiaţi, altfel...
VULPEA CEA MARE, cu ferăstrăul în mână se aşează în spatele lui Pinocchio
Altfel tu ne denunţi carabinierului, nu-i aşa? (el sare pe loc ). În concluzie tu mă uimeşti întotdeauna, Pinocchio! ( El îi subtilizează trandafirul cu vârful degetelor pe care îl adulmecă apoi). Şi putem noi şti cui îi este destinat acest trandafir, dacă nu este o indiscreţie prea mare din partea mea?
PINOCCHIO, cu coşul său de măsline sub braţ, îi ia trandafirul
Aceasta nu te priveşte, vulpe dezagreabilă! Acesta este trandafirul meu!
VULPEA CEA MARE, cu ferăstrăul în mână, face salturi, tumbe
Pinocchio este îndrăgostit ! Pinocchio este îndrăgostit!
PISICA CEA MARE, sare pe loc
Pinocchio, spui tu? Adevăratul Pinocchio?
VULPEA CEA MARE, cu ferăstrăul în mână, dă din cap
În persoană!
PINOCCHIO, cu coşul său de măsline sub braţ şi un trandafir în mână...
Dă-mi înapoi ferăstrăul sau Lucignolo vă va trage o bătaie la spate!
VULPEA CEA MARE, cu ferăstrăul în mână, se smiorcăie
Lucignolo! Lucignolo! Te implor, vino să mă aperi!
PISICA CEA MARE,, izbucneşte în râs, se smiorcăie
Doi monştri din cea mai joasă specie mi-au furat ferăstrăul meu!
PINOCCHIO, cu coşul său de măsline sub braţ, şi un trandafir în mână
O voi spune tatălui meu!
VULPEA CEA MARE, cu ferăstrăul în mână, se ghemuieşte lângă pisica cea mare smiorcăindu-se
Comportarea noastră este de ne tolerat! Dă-ţi seama, pisoiule mare, Noi îi facem probleme lui Pinocchio.
PISICA CEA MARE, smiorcăindu-se, vulpea îi sare în braţe
Acum că Domnul Pinocchio a terminat o şcoală mare, trebuie să i te adresezi lui cu plecăciuni.
Pisica cea mare şi vulpea cea mare izbucnesc în râs sărind în toate părţile...
PINOCCHIO, cu coşul său de măsline sub braţ, şi un trandafir în mână, urlă
Lucignolo! În ajutor!
VULPEA CEA MARE, cu ferăstrăul în mână se învârte în jurul lui Pinicchio
Oh, dar ce văd eu? ( Ea şterpeleşte o măslină din coş)
PISICA CEA MARE, se învârte în jurul lui Pinocchio la rândul său
Eu am văzut acelaşi lucru ca şi tine, Maestre vulpe.
VULPEA CEA MARE, cu ferăstrăul în mână, se învârte în jurul lui Pinocchio
O bucată mare de lemn de pin mi-ar place să o tai în o mie de părţi ( Ea şterpeleşte o altă măslină din coş)
PISICA CEA MARE
Este într-adevăr rece, în această seară! Când mă gândesc că vom dormi afară.
VULPEA CEA MARE, cu ferăstrăul în mână, se întoarce în jurul lui Pinocchio
Şi dacă am face un foc mare sub stele? Ce zici de aceasta, pisoiule mare?
PISICA CEA MARE
Unde am putea găsi lemne la această oră în afară de pădurea bufniţei încân-tătoare şi a licuricilor?
În acest timp, Pinocchio îşi aşează trandafirul în coşul cu măsline aşezat tot sub braţul său...
VULPEA CEA MARE, cu ferăstrăul în mână, se opreşte o clipă
Lasă-mă să mă gândesc o clipă, pisoiule mare...(Ea îşi scarpină capul cu ferăstrăul) Pinocchio îşi va face foarte bine treaba!
PISICA CEA MARE, face o săritură şi muşcă pulpa piciorului lui Pinocchio
Eu confirm! Pulpa sa este foarte tare!
PINOCCHIO, respinge marea pisică
Destul aţi glumit în acest fel! Eu trebuie să mă întorc la munca mea.
VULPEA CEA MARE îi înapoiază ferăstrăul lui Pinocchio
Tu nu trebuie mai ales să-l aştepţi pe patronul tău. Tu ai întârziat destul, astfel. (Ea fură o măslină din coş)
Pinocchio a apucat ferăstrăul...
PISICA CEA MARE, şterpeleşte o măslină din coş
„Domnul Pinocchio” a găsit de lucru!
VULPEA CEA MARE
Toate felicitările mele!
PINOCCHIO cu ferăstrăul în mână
Eu am obţinut prima mea slujbă la vila Garzonni!
PISICA CEA MARE
Tu eşti un băiat bun, Pinocchio! ( Ea şterpeleşte o măslină din coş)
PINOCCHIO cu ferăstrăul în mână
Eu trebuie să înlocuiesc piciorul unei mese de bucătărie.
VULPEA CEA MARE
Oah! Oah! Ce ispravă! ( ea şterpeleşte o măslină din coş)
Pinocchio pleacă cu coşul de măsline şi trandafirul său...
PISICA CEA MARE, îl salută pe Pinocchio cu mâna
Pe curând, Pinocchio! Mulţumesc pentru măsline, sunt excelente!
VULPEA CEA MARE, îl salută pe Pinocchio cu mâna
Tu ne vei lipsi mult! (Apoi el îşi freacă mâinile) Instinctul meu îmi spune că trebuie să-l urmez pe acest băiat.
PISICA CEA MARE
Şi de ce aceasta?
VULPEA CEA MARE
Instinctul meu îmi spune că el ne va conduce spre o comoară de nepreţuit şi că noi vom fi în curând animalele cele mai bogate de la ţară.
PISICA CEA MARE
După dumneavoastră, Maestre vulpe!
Vulpea şi pisica sar pe strada luminată de lampadare izbucnind în râs...
Un nor plin de fum învăluie locurile...
SFÂRŞITUL SCENEI 2
-----------
ACT 2-SCENA 3
Norul de fum se risipeşte
Acţiunea se desfăşoară în marea bucătărie din vila Garzoni în mijlocul căreia se află o masă mare rotundă cu picioarele puţin strâmbe cu un picior lipsă şi un şemineu mare lângă care se află un scaun basculant...
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă), care poartă un colier de diamante în jurul gâtului, se plimbă în piesă cu o mică oglinjoară de mână în care ea se contemplă, cântând prima parte a celebrului cântec în dialect napolitan „ O sole mio” de Giovani Capurro (1998) „Che bella cosa e’ na jurnata ‚e sole” (Quelle belle chose qu’une journée de soleil).
n’aria serena doppo na tempesta
(Un air serein aprčs une tempete!)
Pe’ll’aria frescq pqre giŕ nq festq
(Pour l’air frais on se croirait en fęte)
Che bella cosa e’nq jurnqtq’e sole
(Quelle belle chose qu’une journée de soleil)
Ma n’atu sole, cchiu bello, oje ne’
(Mais il n’y a pas un autre soleil aussi beau)
Refrain Bis
O sole mio
Sta’nfronte a te!
(Mon soleil ŕ moi est sur ton front)
O sole mio
Sta’nfronte a te!
(Mon soleil ŕ moi est sur ton front)
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă), care poartă un colier de diamante în jurul gâtului se opreşte din cântat pentru a vorbi oglinzii sale
Oglindă, oglindă, oglinda mea cea frumoasă, spune-mi mie dacă eu sunt tot atât de tânără ca altă dată!
OGLINDA (de mână) adresându-se prinţesei
„ Prinţesa mea este şi mai strălucitoare decât altă dată”
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă), care poartă un colier de diamante în jurul gâtului îi vorbeşte oglinzii sale
Oglindă, oglindă, frumoasa mea oglindă, spune-mi mie dacă voi întâlni pe prinţul fermecător!
OGLINDA (de mână) adresându-se prinţesei
Tu vei întâlni pe cel mai drăguţ bărbat din întreaga Toscană!
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă), care poartă un colier de diamante în jurul gâtului îi vorbeşte oglinzii sale
Eşti tu sigură, oglindă, frumoasa mea oglindă?
OGLINDA (de mână) adresându-se prinţesei
Numai că totul va depinde de exigenţele prinţesei?
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă), care poartă un colier de diamante în jurul gâtului îi vorbeşte oglinzii sale
Ce vrei să spui prin aceasta, oglindă, frumoasa mea oglindă?
OGLINDA (de mână) adresându-se prinţesei
Prinţesa mea va trebui să-l accepte aşa cum este el ( un moment de linişte)
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă), care poartă un colier de diamante în jurul gâtului îi vorbeşte oglinzii sale
Important este ca el să fie frumos şi cinstit. Restul îmi este complet egal!
OGLINDA (de mână) adresându-se prinţesei
Prinţesa mea nu ar vedea nici un inconvenient dacă prinţul fermecător nu ar fi bogat.
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă), care poartă un colier de diamante în jurul gâtului îi vorbeşte oglinzii sale
Gândeşte-te, oglindă, oglindă că ochii săi frumoşi vor fi uluiţi de colierul meu de diamante?
OGLINDA (de mână) adresându-se prinţesei
În locul dumneavoastră, prinţesă, eu aş ascunde colierul meu cu scopul de a nu fi supus tentaţiei.
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă), care poartă un colier de diamante în jurul gâtului îi vorbeşte oglinzii sale, pe care o contemplă
Dar într-adevăr, oglindă, oglindă... într-adevăr! Eu vreau ca prinţul meu fermecător să mă contemple cu acesta!
OGLINDA (de mână) adresându-se prinţesei
Prinţesa mea este foarte frumoasă şi fără colierul său de diamante. Prinţesa mea va putea perfect să se lipsească de el. Astfel, bunul prinţ fermecător nu va avea ochi decât pentru tinereţea dumneavoastră eternă!
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă), care poartă un colier de diamante în jurul gâtului îi vorbeşte oglinzii sale
Oglindă, oglindă, frumoasa mea oglindă, poţi tu să-mi spui când îl voi întâlni?
OGLINDA (de mână) adresându-se prinţesei
La această oră el este în drum spre vila Garzoni! Prinţesa mea va putea deci cu amabilitate să-l întâlnească acasă!
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă), care poartă un colier de diamante în jurul gâtului îi vorbeşte oglinzii sale
Cum este el din punct de vedere fizic?
OGLINDA (de mână) adresându-se prinţesei
Frumos ca un înger şi puternic ca şi un tâmplar! Eu sunt sigură că prinţesa mea se va amuza bine cu el!
Deodată cineva bate la uşă...
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă), îşi pune oglinda pe masă şi strigă
Eu sosesc! Eu sosesc! Un minut, vă rog!
Ea îşi scoate colierul de diamante de pe gât şi fuge în încăperea de alături...
PINOCCHIO (O marionetă din lemn cu nasul lung), intră în bucătărie cu coşul său de măsline sub braţ, un ferăstrău într-o mână şi în cealaltă un trandafir
Bună seara! Bună seara! Sunt eu tâmplarul!
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă), apare fără colierul său de diamante
Iată! Iată! Pentru ce ?
PINOCCHIO (O marionetă din lemn cu nasul lung), cu coşul său de măsline sub braţ, un ferăstrău într-o mână şi în cealaltă un trandafir
Sunt dezolat pentru întârziere, prinţesă! Am fost reţinut pe drum de doi netrebnici răi care au vrut să-mi fure ferăstrăul...
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă)
Aş putea şti cine eşti tu, micuţule şi ce faci tu aici?
PINOCCHIO (O marionetă din lemn cu nasul lung), cu coşul său de măsline sub braţ, un ferăstrău într-o mână şi în cealaltă un trandafir
Eu sunt noul tâmplar al oraşului! Zâna cea albastră mă trimite la dumneavoastră pentru a repara piciorul mesei din bucătărie. ( El vede masa cu oglinda de mână care se află deasupra). Eu bănuiesc că este vorba de această masă.
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă)
Trebuie să fie o greşeală? Eu nu am chemat nici un tâmplar în aceste zile.
PINOCCHIO (O marionetă din lemn cu nasul lung), cu coşul său de măsline sub braţ, un ferăstrău într-o mână şi în cealaltă un trandafir, îşi lasă coşul său cu măsline lângă masă
Îmi permiteţi să arunc o privire, prinţesă? ( El contemplă picioarele mesei) Şi deci, eu trebuie să tai cu ferăstrăul cele 3 picioare ale mesei?
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă)
Aceasta nu va fi posibil...S-a făcut târziu şi mi-ar place să mă duc să mă culc...eu te voi despăgubi pentru deplasare ...( Ea se întoarce repede în încăperea de alături)
ZÂNA ALBASTRĂ, apare ca prin farmec cu bagheta sa magică în mână
Ceva nu merge, Pinocchio?
PINOCCHIO (O marionetă din lemn cu nasul lung), îşi pune ferăstrăul său şi trandafirul pe masă
Eu trebuie să renunţ la această muncă, prinţesa nu mă vrea la ea.
ZÂNA ALBASTRĂ, cu bagheta sa magică în mână
Ce te face să zici aceasta?
PINOCCHIO (O marionetă din lemn cu nasul lung)
Ea s-a purtat ciudat la sosirea mea! Eu cred că i-a fost frică de mine din cauza nasului meu lung.
ZÂNA ALBASTRĂ, cu bagheta sa magică în mână
Voi remedia aceasta imediat! ( Ea scutură bagheta sa magică, ceea ce are ca şi efect scurtarea nasului lui Pinocchio) Şi acum ce gândeşti tu? Nu eşti tu mai frumos fără nasul tău mare, băiatul meu?
PINOCCHIO (O marionetă din lemn)
La ce serveşte aceasta să ai un nas frumos dacă tot restul este din lemn?
ZÂNA ALBASTRĂ, cu bagheta sa magică în mână
Ce nu mai merge, Pinocchio?
PINOCCHIO (O marionetă din lemn)
Eu semăn tot cu o marionetă şi nimeni nu va vrea să mă angajeze!
ZÂNA ALBASTRĂ, cu bagheta sa magică în mână
Tu ştii foarte bine că tu ai fost pedepsit pentru că ai avut un comportament rău în societate.
PINOCCHIO (O marionetă din lemn)
Eu îţi promit că mă voi strădui ca să devin mai acceptabil.
ZÂNA ALBASTRĂ, cu bagheta sa magică în mână
Eu voi face un gest pentru tine cu condiţia ca tu să te comporţi ca un adevărat gentilom!
PINOCCHIO (O marionetă din lemn)
Tu îmi vei găsi haine potrivite?
ZÂNA ALBASTRĂ, cu bagheta sa magică în mână
Voi face mai mult decât atât, Pinocchio, îţi voi reda adevărata ta înfăţişare umană. Atenţie, totuşi! La primul tău pas greşit tu vei fi din nou pedepsit!
PINOCCHIO (O marionetă din lemn)
Eu voi fi cuminte ca şi o imagine.
Zâna scutură bagheta sa magică care transformă pe Pinocchio care devine un frumos tânăr îmbrăcat într-o haină de lumină...
Zâna dispare apoi ca prin magie...
Pinocchio( un tânăr) părăseşte bucătăria în haina sa de lumină...
Un nor de fum învăluie acele locuri...
SFÂRSITUL SCENEI 3
------------
PINOCCHIO ŞI PRINŢESA MARGARETA
ACT 2 SCENA 4
Norul de fum se risipeşte...
Câteva minute mai târziu...tot seara...
Acţiunea se desfăşoară pe aleea principală a parcului din vila Garzoni, din Collodi, luminată de luna plină şi unde se odihnesc statui măreţe din mitologia greacă..
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă), apare cu o lanternă în mână
Tu crezi că mă vei face să alerg toată noaptea pe aleile din parc, micuţă marionetă din lemn? Gluma a durat destul. Ia-ţi banii tăi şi întoarce-te la tine! Tu nu mai ai ce face pe proprietatea mea.(Ea luminează împrejurimile cu lanterna sa). Dar unde a plecat el cu nasul său cel mare? (Ea se gândeşte) Eu trebuie să anunţ gardianul.
TÂNĂRUL( îmbrăcat cu haina sa de lumină) apare în penumbra aleii
Ceva nu merge, prinţesă Margareta?
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă), tresare cu lanterna sa în mână
Cine este acolo? Eşti tu micuţule băiat?
TÂNĂRUL( îmbrăcat cu haina sa de lumină), aşezat în penumbră
Mai aveţi nevoie de un tâmplar pentru a repara piciorul mesei?
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă), se apropie uşor de tânăr cu lanterna sa
Gluma a ţinut destul! Tu îmi vei face plăcerea de a părăsi acest loc imediat...(Ea îl luminează pe tânărul om cu lanterna sa până când ea ajunge la înălţimea sa, apoi strigă) Dar dumneavoastră nu sunteţi el!
TÂNĂRUL( îmbrăcat cu haina sa de lumină), luminat de lanternă, o salută pe Margareta
Încântat, Domnişpară Margareta! Permiteţi-mi să mă prezint: eu mă numesc Carlo. Eu sunt noul tâmplar din sat. Eu îl înlocuiesc pe tatăl meu Gepppeto care este foarte bolnav...
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă), îl luminează cu lanterna sa, vorbindu-şi ei însăşi
Ceea ce înseamnă că marioneta de lemn era un uzurpator. ( Ea se gândeşte) Eu mă întreb ce a venit să facă acest mic netrebnic în locuinţa mea ? ( Peste un timp) El nu avea înfăţişarea foarte bucuroasă.
Deodată se aude o împuşcătură care pare să provină din oraş, urmată de strigăte în noapte...
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă), îi cade lanterna
Ce se întâmplă, în sfârşit?
UN CARABINIER, apare pe alee fugind cu o armă în mână
Eu voi sfârşi bine prin a-l prinde, banditule! (el aleargă în toate direcţiile). Grilajele parcului sunt închise, tu nu vei putea merge foarte departe! Arată-te! ( El se opreşte lângă prinţesă) Nimic de semnalat, Prinţesă?
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă), uşor luminată de un lampadar
Ce se întâmplă, carabinierule?...după cine alergaţi dumneavoastră?...şi de unde provine această împuşcătură?...
UN CARABINIER, cu o armă în mână, gâfâind
Eu am tras un foc asupra unui hoţ care a intrat în camera dumneavoastră.
TÂNĂRUL (îmbrăcat cu haina sa de lumină), pleacă
Eu cred că vă deranjez. Eu voi reveni o altă dată. Noapte bună, doamnă!
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă), uşor luminată de un lampadar
În camera mea, spuneţi dumneavoastră?
UN CARABINIER, cu o armă în mână
Afirmativ! ( El îşi reia răsuflarea) Totul a început la debutul serii când gardianul mi-a semnalat prezenţa a două lighioane dezagreabile care vagabondau prin parc şi care nu aveau pe drept înfăţişarea foarte comodă...gardianul se îndoia de intenţiile bune ale acestora din urmă...el a bănuit ceva...eu am pornit de îndată în căutarea lor...la sfârşitul a trei sferuri de oră, am surprins pe unul din ei care escalada balconul camerei dumneavoastră...
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă), uşor luminată de un lampadar
E vorba de un mic băiat de înălţimea a trei mere ?
UN CARABINIER, cu o armă în mână
Eu nu am avut timp să-l văd, el a fugit repede în tufişuri. Tot ceea ce eu ştiu, este că el a reuşit să fure un obiect de valoare din cufărul dumneavoastră de bijuterii.
(El scoate din buzunarul său un diamant) Iată de altfel proba!
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă), apucă diamantul pe care îl contemplă
El mi-a furat colierul meu! Dumnezeule! Ce voi deveni fără el? (Ea aranjează diamantul într-un buzunar)
UN CARABINIER, cu o armă în mână
Dar spuneţi-mi, prinţesă, cine este tânărul care tocmai a plecat acum? Dumneavoastră îl cunoaşteţi?
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă), îşi adună lanterna sa
Eu tocmai am făcut cunoştinţă cu el. Eu cred că el este tâmplar?
UN CARABINIER, cu o armă în mână, părăseşte repede locurile
Este complicele dumneavostră, sunt sigur! Eu plec în urmărirea lui.
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă), cu lanterna sa în mână
Dumneavoastră nu puteţi să mă lăsaţi singură, aceasta este cu mult mai periculos pentru mine.
MAGICIANUL FĂRĂ NUME (fluture negru cu pete aurii), apare în spatele lui zgâriind un chibrit
Prinţesa mea caută foc?
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă), tresare cu lanterna sa în mână
Ce este aceasta? ( Peste un timp) Magiciene! Aţi putea preveni pe oameni când sosiţi pe nepregătite?
MAGICIANUL FĂRĂ NUME (fluture negru cu pete aurii),, aprinde lanterna cu chibritul său
Sunt noutăţi, se pare?
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă),cu lanterna sa în mână
Cineva s-a infiltrat în camera mea pentru a-mi fura colierul meu de diamante. Eu bănuiesc pe micuţa marionetă că este autorul?
MAGICIANUL FĂRĂ NUME (fluture negru cu pete aurii)
Eu făceam aluzie la tânărul Carlo. Cum îl găsiţi, prinţesă?
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă),cu lanterna sa în mână
Domnule magician fără nume nu se gândeşte el că ar trebui mai bine ca eu să-mi reglez în primul rând mica mea grijă înainte de a face curte unei doamne?
MAGICIANUL FĂRĂ NUME (fluture negru cu pete aurii)
Tânărul a fost tocmai prins de carabinier, Prinţesă.
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă),cu lanterna sa în mână
Cu atât mai bine!
MAGICIANUL FĂRĂ NUME (fluture negru cu pete aurii)
Nu vă bucuraţi prea repede, prinţesă! Tânărul Carlo nu este responsabil de furtul colierului, nici nu este complicele hoţului.
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă),cu lanterna sa în mână
Sunteţi dumneavoastră sigur?
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă),cu lanterna sa în mână
Hellas, va trebui să căutăm în altă parte. În ceea ce priveşte pe tânăr, acesta riscă să fie spânzurat pentru un act pe care nu l-a comis? Aceasta este trist, nu-i aşa?
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă),cu lanterna sa în mână
Voi spune carabinierului că eu cunosc autorul crimei.
MAGICIANUL FĂRĂ NUME (fluture negru cu pete aurii), o reţine de braţ
Nu veţi face nimic, prinţesă (peste un timp) Lucrurile nu sunt atât de simple cum credeţi. În virtutea legii, tânărul Carlo nu avea ce să caute în proprietatea dumneavoastră privată la această oră. El va fi considerat de justiţie ca şi unul din principalii suspecţi şi va fi închis în temniţă pentru restul zilelor sale.
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă),cu lanterna sa în mână
Dar aceasta este groaznic! Ce putem noi să facem?
MAGICIANUL FĂRĂ NUME (fluture negru cu pete aurii),
Majestăţii voastre nu-i lipseşte imaginaţia, nu-i aşa. Cu plăcerea...
Magicianul dispare din acest loc ca prin magie...
TÂNĂRUL (îmbrăcat cu haina sa de lumină), apare pe alee alergând cu cătuşele la mâini
Se salvează cine poate! Carabinierul vrea să mă arunce în închisoare! ( El îngenunchiază în faţa prinţesei) Fie-vă milă, prinţesă! Eu vă jur că nu am furat bijuteriile!
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă), îi luminează faţa cu lanterna sa
Magicianul nu m-a minţit, tu ai într-adevăr o faţă de înger!
Amândoi se privesc în ochi timp îndelungat fără a spune un cuvânt...
Atunci se auzi o împuşcătură...
CARABINIERUL, trage focuri de puşcă pe alee
Eu ştiu unde locuieşte tatăl tău, Carlo! Tu nu pierzi nimic dacă aştepţi! Se va termina cu a te spânzura!
Deodată, o porumbiţă de aur apăru deasupra lui Carlo (îngenunchiat) şi a prinţesei Margareta...
PORUMBIŢA DE AUR, bate din aripi
Tu ai face bine să te ridice, Carlo dacă nu ţii să fii agăţat de una din aceste ramuri! ( el se aşeză pe pământ) Timpul ne presează! Agaţă-te de spatele meu!
CARLO, se ridică
Eh...adică...
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă),cu lanterna sa în mână, strigă
Mulţumesc mult, magiciene! (Ea îl trage pe Carlo de mână) Să mergem, bunule prinţ!
CARLO
Unde să mergem?
PORUMBEIŢA DE AUR, bate din aripi
În pădurea fermecată de licurici!
CARLO
Ce să facem acolo, porumbiţa mea?
PORUMBEIŢA DE AUR, bate din aripi
Acolo se găseşte colierul prinţesei Margareta. Să mergem, să mergem! Să nu pierdem timp!
PRINŢESA MARGARETA (tânără adolescentă),cu lanterna sa în mână, strigă
În acest caz, eu vă însoţesc. Eu am o socoteală pe care să o reglez cu cineva.
Carlo o ajută pe prinţesă să se urce pe spatele porumbiţei, apoi se urcă şi el la rândul său...
Porumbiţa de aur îşi ia zborul repede cu Carlo şi Prinţesa spre cerul înstelat...
Un nor de fum învăluie acele locuri
SFÂRŞITUL SCENEI 4
------------
ACT 2 SCENA 5
Norul se risipeste…
Câteva minute mai târziu
În noapte
Acţiunea se desfăşoară în pădurea bufniţei, vrăjitorul licuricilor în mijlocul căreia se află stejari, arţari, tei, frasini şi castani
Pisoiul cel mare şi vulpea au adormit la baza unui copac.
O bufniţă este aşezată pe o ramură, strigătul său răsună în pădure...
O căprioară mănâncă frunzele arborilor
Licurici ( insecte zburătoare luminoase ) apar în obscuritate şi se rotesc în jurul vulpii adormite pe care o deranjează...din timp în timp, vulpea le respinge cu mâna...
CARLO (tânărul), apare cu o lanternă într-o mână şi un baston de păstor în cealaltă
În picioare, lighioane dezagreabile! Este ora de a face socotelile!
PISOIUL CEL MARE, adormit la picioarele arborelui
Tu ai primit o vizită, Maestre Vulpoi.
VULPEA, adormită la picioarele arborelui
Eu cred mai degrabă că este pentru tine.
PISOIUL CEL MARE, adormit la picioarele arborelui
Nu, nu, este pentru tine.
VULPEA, adormită la picioarele arborelui
Spune-i lui să revină altă dată.
CARLO (tânărul), îşi depune lanterna sa la rădăcina arborelui şi loveşte uşor vulpea cu capătul bastonului său de păstor
Înapoiază colierul de diamante pe care tu l-ai furat, Maestre vulpoi! Altfel...
VULPEA, adormită la picioarele arborelui
Altfel tu vei anunţa carabinierul care mă va închide repede în celulă!
PISOIUL CEL MARE, mereu alungit, îşi ridică capul, îşi aşează braţele sub cap şi îşi încrucişează picioarele
Eu am auzit deja aceasta undeva!?
VULPEA, face un salt pe cele două labe ale sale
Eu de asemenea, pisoiule mare! ( Ea se adresează lui Carlo) Este târziu, tinere! Ce aş putea face pentru tine?
CARLO (tânărul), sprijinit pe bastonul său de păstor
Eu vin să recuperez colierul prinţesei Margareta
VULPEA, izbucneşte în râs
Revino mâine dimineaţă, voi vedea ceea ce pot face pentru tine.
CARLO (tânărul), scutură bastonul său de păstor
Eu nu am intenţia să întârzii aici, eu am de reparat o masă de lemn.
PISOIUL CEL MARE, mereu alungit, cu braţele sub cap şi cu picioarele încrucişate
Îi lipsesc două picioare! Maestrul vulpoi şi cu mine suntem la curent.
CARLO (tânărul), cu bastonul său de păstor în mână
Un singur picior!
VULPEA
Eu văd că tu eşti bine informat în ce priveşte bucătăria prinţesei, tinere.
PISOIUL CEL MARE, mereu alungit, cu braţele sub cap şi cu picioarele încrucişate
Eu mă întreb, Maestre Vulpoi dacă nu este el cel care a comis un furt la vila Garzoni în ultima noapte?
CARLO (tânărul), cu bastonul său de păstor în mână
Ce povestiţi voi? Eu nu am furat nimic!
PISOIUL CEL MARE, mereu alungit, cu braţele sub cap şi cu picioarele încrucişate
Nici noi!
VULPEA
Eu cred bine că Lucignolo era complicele său, pisoiule mare?
CARLO (tânărul), cu bastonul său de păstor în mână
Vânzătorul de trandafiri nu are nimic cu această poveste.
VULPEA, scoate un colier de diamante din buzunarul său
Eu pariez că acesta este colierul pe care tu îl cauţi.
CARLO (tânărul), îl ameninţă cu bastonul său de păstor
Eram sigur că tu eşti hoţul! Tu ai interesul să-l înapoiezi prinţesei...
VULPEA, cu colierul în mână, sare repede pe copac
Vino să-l cauţi!
Bufniţa zboară...
CARLO (tânărul),aşezat sub copac, îl ameninţă cu bastonul său de păstor
Acesta nu este un joc! Coboară din copac!
VULPEA, se deplasează de pe o ramură pe cealaltă scuturând colierul
Dar cine ţi-a vorbit de joc? Vezi tu tinere ...în lumea lighioanelor dezagreabile fiecare este numai pentru sine!
PISOIUL CEL MARE, mereu alungit, cu braţele sub cap şi cu picioarele încrucişate
Acela care are nenorocul să întretaie drumul Maestrului Vulpoi nu este la capătul ostenelii sale.
VULPEA, se aşează pe o ramură, cu colierul în mână
În această pădure, nimeni nu va veni să te apere.
CARLO (tânărul),aşezat sub copac, îl ameninţă cu bastonul său de păstor
Eu voi spune carabinierului că tu eşti acela care ai furat colierul şi el te va întemniţa.
PISOIUL CEL MARE, mereu alungit, cu braţele sub cap şi cu picioarele încrucişate
Nimeni nu te va crede, tinere.
VULPEA, se deplasează de pe o ramură pe alta scuturând colierul
Tu vei fi obligat să capitulezi.
PISOIUL CEL MARE, mereu alungit, cu braţele sub cap şi cu picioarele încrucişate
Tu nu ai prea mult să alegi.
CARLO (tânărul),aşezat sub copac, îşi depune bastonul său
Ce trebuie să fac ca să recuperez colierul?
VULPEA, îşi pune colierul în jurul gâtului şi se aşează pe o ramură
Tu vei rămâne aici Din partea mea, eu voi face o vizită proprietarei colierului...
CARLO (tânărul),aşezat sub copac, îşi depune bastonul său
Nu merită osteneala să mergi la ea pentru că ea va fi aici peste 5 minute. Eu pot să vă spun că ea este foarte nervoasă.
PISOIUL CEL MARE, mereu alungit, cu braţele sub cap şi cu picioarele încrucişate
Ce veste bună!
VULPEA, cu colierul în jurul gâtului aşezată pe o ramură
Spune-mi mie mare pisoi...dacă eu înapoiez colierul prinţesei Margareta, te gândeşti tu că aş obţine o recompensă bună?
CARLO (tânărul),cu bastonul său de păstor în mână
Tu nu ai dreptul să faci aceasta!
PISOIUL CEL MARE, mereu alungit, cu braţele sub cap şi cu picioarele încrucişate
Tu i-ai făcut necazuri tânărului nostru prieten, Maestre Vulpoi! Nu este bine de loc dar chiar de loc bine!
CARLO (tânărul),cu bastonul său de păstor în mână, urlă
Aceasta nu este echitabil!
VULPEA, cu colierul în jurul gâtului aşezată pe o ramură
Linişte, tinere! Pereţii au urechi!
PISOIUL CEL MARE, mereu alungit, cu braţele sub cap şi cu picioarele încrucişate
Carabinierul va termina prin a te prinde dacă tu continui să ridici vocea.
CARLO (tânărul),cu bastonul său de păstor în mână
Şi pentru care motiv? Eu nu am făcut nimic!
VULPEA, cu colierul în jurul gâtului aşezată pe o ramură
Băiete necinstit! Tu crezi că nu ai fost văzut fugind din balcon cu colierul prinţesei?
CARLO (tânărul),cu bastonul său de păstor în mână
Eu sunt nevinovat!
VULPEA, se deplasează până la vârful arborelui cu colierul în jurul gâtului
Tu accepţi târgul nostru şi noi îţi redăm libertatea.
PISOIUL CEL MARE, mereu alungit, cu braţele sub cap şi cu picioarele încrucişate
Vom vinde colierul şi vom împărţi suma în părţi egale.
VULPEA, aşezată în vârful arborelui cu colierul în jurul gâtului
Cu un singur diamant tu ai putea să-ţi cumperi o casă enormă.
CARLO (tânărul),cu bastonul său de păstor în mână
Eu refuz.
VULPEA, aşezată în vârful arborelui scutură colierul pe care îl poartă jurul gâtului
Care este cadoul care ţi-ar face cel mai mult plăcere în lume, tinere?
PISOIUL CEL MARE, mereu alungit, cu braţele sub cap şi cu picioarele încrucişate
Eu te imaginez bine cu o mare întreprindere de tâmplărie . Dă-ţi seama că tu ai fi singurul şef la conducerea atelierului tău. Aceasta ar fi minunat, nu-i aşa?
VULPEA, aşezată în vârful arborelui scutură colierul pe care îl poartă jurul gâtului
Tu ai putea să-ţi oferi o mare baie din porţelan de China.
PISOIUL CEL MARE, mereu alungit, cu braţele sub cap şi cu picioarele încrucişate
O baie cu rotiţe care te-ar plimba dintr-o încăpere în alta în sunetul unui stradivarius de Cremona
CARLO (tânărul),cu bastonul său de păstor în mână
Eu aş putea să-mi ofer un ferăstrău din aur?
PISOIUL CEL MARE, mereu alungit, cu braţele sub cap şi cu picioarele încrucişate
Bine înţeles!
CARLO (tânărul),cu bastonul său de păstor în mână
Aş putea să acopăr partea de jos a casei mele cu marmură de Carrara?
PISOIUL CEL MARE, mereu alungit, cu braţele sub cap şi cu picioarele încrucişate
Sigur că da!
VULPEA, aşezată în vârful arborelui scutură colierul pe care îl poartă jurul gâtului
Cu un diamant, tu vei putea de asemenea să îţi oferi robinete din aur.
CARLO (tânărul), se transformă deodată în marionetă din lemn ( Pinocchio) sub ochii vulpii şi marelui pisoi care explodează în râs
Toate acestea cu un diamant? Aceasta este într-adevăr minunat!
Deodată, se aude vocea prinţesei care răsună în depărtare...
VOCEA PRINŢESEI MARGARETA
Arată-te, micule netrebnic! Eu ştiu că tu eşti aici?
Marele pisoi se caţără rapid într-un arbore la rădăcina căruia se află lanterna...
SFÂRŞITUL SCENEI 5
-----------
ACT 2 SCENA 6
Acţiunea se desfăşoară întotdeauna în pădure
Pinocchio (cu nasul lung) stă lângă un copac cu lanterna în mână
PRINŢESA MARGARETA, se apropie de Pinocchio căruia îi cade bastonul său de păstor
În sfârşit am ajuns prin a te regăsi, Pinocchio!
PINOCCHIO (cu nasul lung), cu lanterna într-o mână, scoate un trandafir din buzunarul său pe care îl întinde prinţesei
Aţi ajuns tocmai bine, prinţesă, am un trandafir pentru dumneavoastră!
PRINŢESA MARGARETA, îl ridică pe Pinocchio de pe pământ
Micule pungaş! Tu ştii perfect ceea ce mă aduce aici.
PINOCCHIO (cu nasul lung), cu lanterna într-o mână, un trandafir în cealaltă mână, ridicat de la pământ de prinţesă
Eu vă promit să repar piciorul mesei!
PRINŢESA MARGARETA, îl ridică pe Pinocchio de la pământ
Încetează sămă iei ca pe o plantă, Pinocchio, şi înapoiază-mi colierul de diamante!
PINOCCHIO (cu nasul lung), cu lanterna într-o mână, un trandafir în cealaltă mână, ridicat de la pământ de prinţesă
Ce colier?
PRINŢESA MARGARETA, îl ridică pe Pinocchio de la pământ
Nu fă pe neştiutorul! Toată lumea te-a văzut fugind prin balconul camerei mele.
PINOCCHIO (cu nasul lung), cu lanterna într-o mână, un trandafir în cealaltă mână, ridicat de la pământ de prinţesă
Numai ce am văzut un vulpoi mare care purta un colier în jurul gâtului. Eu cred că este vorba de al dumneavoastră, prinţesă? Eu spun adevărul!
PRINŢESA MARGARETA, îl ridică pe Pinocchio de la pământ
Unde este el?
VULPOIUL, aşezat pe ramură cu colierul în jurul gâtului, face un semn prinţesei
Oh, prinţesă! Eu sunt aici!
PISICA CEA MARE, aşezată pe aceeaşi ramură, face de asemenea un semn prinţesei
Maestrul vulpoi „cocoţat pe un arbore” şi eu însumi suntem foarte încântaţi să facem cunoştinţă cu dumneavoastră, prinţesă Margareta!
PRINŢESA MARGARETA, îl depune pe Pinocchio pe pământ şi ridică capul
Cine sunteţi dumneavoastră şi ce vreţi de la mine?
VULPOIUL, aşezat pe ramură
Noi suntem cei mai vechi prieteni ai lui Pinocchio.
Săraca marionetă a avut nenorocirea să cadă pe Maestrul vulpoi.
VULPOIUL, aşezat pe ramură, îşi scoate colierul său
Eu văaşteptam cu nerăbdare, prinţesă Margareta, cu scopul de a vă înapoia colierul pe care vi l-a furat acest mic hoţ.
PRINŢESA MARGARETA, îl trage de urechi pe Pinocchio
Băiatule rău!
PINOCCHIO (cu nasul lung), cu lanterna într-o mână şi un trandafir în cealaltă mână
Eu vă jur cănu am făcut nimic.
PRINŢESA MARGARETA, îl trage de urechi
Eu îţi interzic să juri, cap de lemn! ( Apoi ea îi eliberează urechea) Nu te mişca de aici, eu revin. Şi să nu mai aud sunetul vocii tale, tu mă auzi? ( Ea adunăbastonul şi se apropie de copac)
Nasul lui Pinocchio se alungeşte...
Bufniţa reapare şi se aşează pe nasul lui Pinocchio...
Bufniţa scoate un strigăt, care are ca şi efect apariţia licuricilor ( insecte zburătoare luminoase) care zboară în jurul lui Pinocchio care este hipnotizat...
Vulpea şi marea pisică sunt din nou aşezate pe ramura arborelui
PRINŢESA MARGARETA, cu bastonul în mână
Aceşti domni vor fără îndoială să negocieze colierul contra câtorva piese de aur?
VULPOIUL, aşezat pe ramură cu colierul în mână
Perspicacitatea dumneavoastră nu vă înşeală, prinţesă.
PRINŢESA MARGARETA, agită bastonul deasupra capului său care se transformă în umbreluţăde soare
Eu zbor pânăla voi, domnilor!
Prinţesa deschide umbreluţa de soare care o ridicăde îndată în aer la înălţimea vulpii şi a marii pisici aşezaţi pe ramura cea mai înaltă...
VULPOIUL, ( în picioare pe ramură), îi face plecăciuni
Omagiile mele, prinţesă!
PRINŢESA MARGARETA, ( în aer), la înălţimea vulpii cu umbreluţa în mână
Maestre vulpoi „cocoţat pe un arbore”! Este mai degrabă ceva neobişnuit?
VULPOIUL, ( în picioare pe ramură),
Deşi eu nu posed penaj, îmi place să mă caţăr pe arbori. Şi mai ales când vine primăvara!
PRINŢESA MARGARETA, ( în aer), la înălţimea vulpii cu umbreluţa în mână
Noi avem un punct comun! Acesta este anotimpul meu preferat!
PISICA CEA MARE, ( în picioare pe ramură)
Eu măîndoiesc foarte mult că dumneavoastră aveţi aceleaşi preocupări ca şi Maestrul Vulpoi?
PRINŢESA MARGARETA, ( în aer), la înălţimea vulpii cu umbreluţa în mână
Dimpotrivă.Ca şi Maestrul Vulpoi, îmi place să mă plimb de-a lungul râului.
VULPOIUL, ( în picioare pe ramură),
Acesta este locul ideal pentru a-mi băga nasul.
PISICA CEA MARE, ( în picioare pe ramură)
Maestrul Vulpoi vânează nevăstuica.
VULPOIUL, ( în picioare pe ramură)
Un divertisment ca şi altul.
PRINŢESA MARGARETA, ( în aer), la înălţimea vulpii cu umbreluţa în mână
Primăvara, îmi place să contemplu arborii înfloriţi. Acesta este şi cazul dumneavoastră de asemenea, Maestre Vulpoi?
VULPOIUL, ( în picioare pe ramură)
Acesta este locul ideal pentru a face petreceri bune.
PISICA CEA MARE, ( în picioare pe ramură)
Maestrul Vulpoi vânează ouăle din cuiburile păsărilor.
VULPOIUL, ( în picioare pe ramură)
Un curat ospăţ !
SFÂRŞITUL SCENEI 6
----------------
ACT 2 SCENA 7
În acest timp
Pinocchio (hipnotizat de licurici)a rămas la rădăcina copacului cu bufniţa pe nasul său...
BUFNIŢA, ia înfăţişarea „zânei albastre” cu o baghetă magică în mână, ceea ce are ca şi efect fuga licuricilor
Am aflat că domnul Pinocchio a fost acuzat de furtul colierului prinţesei Margareta
PINOCCHIO, cu zâna albastră pe nas
Dar eu nu am furat nimic, zână albastră!
BUFNIŢA (sub înfăţişarea zânei albastre), se plimbă pe nasul lui Pinocchio cu bagheta sa magică
Tu nu ai ieşit din afacere, băiatul meu.
PINOCCHIO, cu zâna albastră pe nas
Eu mă bazez pe tine pentru a mă ajuta. Ce aştepţi tu pentru a-mi reda adolescenţa? Eu m-am jucat destul cu băieţii în decursul timpului. Astăzi, eu aspir spre o viaţă mai paşnică.
BUFNIŢA (sub înfăţişarea zânei albastre), se plimbă pe nasul lui Pinocchio cu bagheta sa magică
Desigur nu, Pinocchio! Tu nu ţi-ai îndeplinit misiunea ta până la capăt.
PINOCCHIO, cu zâna albastră pe nas
În acest timp, eu am făcut eforturi considerabile, zână albastră.
BUFNIŢA (sub înfăţişarea zânei albastre), se plimbă pe nasul lui Pinocchio cu bagheta sa magică
Tu te-ai pus mai ales într-o murdară încurcătură.
PINOCCHIO, cu zâna albastră pe nas
Tu ştii bine că eu sunt un băiat cinstit şi serios.
BUFNIŢA (sub înfăţişarea zânei albastre), se plimbă pe nasul lui Pinocchio cu bagheta sa magică
Dovedeşte-o!
PINOCCHIO, cu zâna albastră pe nas
Eu nu fac decât acestea de dimineaţă până seara. Dar nimeni nu vrea să mă creadă.
BUFNIŢA (sub înfăţişarea zâne
i albastre), se plimbă pe nasul lui Pinocchio cu bagheta sa magică
Problema persistă pentru atâta timp. Eu mă gândească că tu nu faci destule eforturi.
PINOCCHIO, cu zâna albastră pe nas
Eu m-am săturat de acest nas lung, vrei te rog să-l scurtezi cu bagheta ta magică.
BUFNIŢA (sub înfăţişarea zânei albastre), agită bagheta sa magică, ceea ce are ca efect reducerea nasului lui Pinocchio
Numai nasul! Pentru restul, trebuie încă să aştepţi, tu nu eşti încă pregătit. Tu îţi vei găsi corpul tău din carne şi oase în ziua în care vei desăvârşi în mod convenabil misiunea ta şi numai în acea zi, mă auzi tu? ( apoi ea zboară)
CĂPRIOARA, sosită puţin mai târziu, linge o ureche a lui Pinocchio
Ceva nu merge, iubiţelule mic?
PINOCCHIO, cu un nas mic
Dacă tu ai şti, căprioara mea...dacă tu ai şti...
CĂPRIOARA
Tu poţi să-mi povesteşti totul, iubiţelule mic!
PINOCCHIO, cu un nas mic
Eu am întâlnit două lighioane netrebnice care nu au fost foarte drăguţe cu mine.
CĂPRIOARA
Tu vrei să vorbeşti de vulpoi şi de marele motan care sunt aşezaţi sub ramură? Ei bine, imaginează-ţi că eu îi cunosc foarte bine. Anul trecut, ei au devastat terenul meu de joc pe care creştea trifoi cu patru foi. Eu, de asemenea, eu nu am încredere în ei şi mă păzesc de ei ca de ciumă.
În acest moment, marele motan smulge umbreluţa prinţesei...
Marele motan zboară cu vulpea spânzurată de gâtul său cu colierul în mână...
Prinţesa are o cădere vertiginoasă...
CĂPRIOARA
Repede! Caţără-te pe spatele meu, iubiţel mic! Noi îi vom prinde la ieşirea din pădure
Pinocchio se caţără pe spatele căprioarei care fuge repede în pădure...
Prinţesa Margareta este întinsă la rădăcina arborelui...
PORUMBIŢA DE AUR, se aşează alături de prinţesă şi o ajută să se ridice
Ridicaţi-vă, prinţesă! Noi nu mai suntem foarte departe de ţintă.
Prinţesa Margareta se caţără pe spatele porumbiţei care zboară de îndată...
SFÂRŞITUL SCENEI 7
----------------------
ACT 2 SCENA 8
În prezent, acţiunea se desfăşoară pe Marea Mediterană între coastele Toscanei şi Insula Elbei în mijlocul după-amiezei...
Marele motan (la rame) şi vulpoiul ( cu colierul de diamante în mână) se deplasează în barcă pe mare în direcţia Insulei Elbei
Vremea este liniştită...
Pescăruşi zboară în direcţia curentului mării pe lângă barcă
Salamandra( o navă măreaţă)şi-a aruncat ancora lângă coastele Toscanei, cu pânzele umflate pe catargul căreia se află Emilio, actor (cu mască albastră şi pelerină albastră cu pete aurii), care ţine un ochean lung la capătul mâinii îndreptat în direcţia bărcii...
MARELE MOTAN, care vâsleşte
Avem noroc că marea este calmă, Maestre Vulpoi!
VULPOIUL, care contemplă colierul sub o umbreluţă
Noi vom sosi pe insula Elba înainte de asfinţitul soarelui, motanule mare!
MARELE MOTAN, care vâsleşte
Tu eşti sigur că Diaz, piratul va fi pe insulă?
VULPOIUL, care contemplă colierul sub o umbreluţă
Bucătarul său m-a asigurat că el va fi la întâlnire.
MARELE MOTAN, care vâsleşte
Te gândeşti tu într-adevăr că el îţi va răscumpăra colierul?
VULPOIUL, care contemplă colierul sub o umbreluţă
De sigur! Şi chiar voi obţine un preţ bun! Cu toţi aceşti bani, Vom putea să mergem în America!
MARELE MOTAN, care vâsleşte
Eu socotesc să-mi cumpăr un frumos automobil la New-York.
VULPOIUL, care contemplă colierul sub o umbreluţă
Şi eu, o aşezare colonială vastă cu un parc mare unde eu voi planta arbori pentru vânarea cuiburilor de păsări.
MARELE MOTAN, care vâsleşte
Eu voi deschide un magazin de încălţăminte din piele de crocodil.
VULPOIUL, care contemplă colierul sub o umbreluţă
Şi eu o plăcintărie de clătite!
În acelaşi moment, o balenă enormă apare cu Pinocchio şi prinţesa Margareta pe spatele său...
MARELE MOTAN, care vâsleşte
A noastră este America!
Se spune că vântul se înteţeşte!? Tu nu simţi nimic, mare motan?
MARELE MOTAN, care vâsleşte
Barca se apleacă puţin, în sfârşit!
Balena ( cu Pinocchio şi Prinţesa Margareta pe spatele său) deschide mare gura...
VULPOIUL, îşi aranjează colierul în buzunarul său şi se adăposteşte sub umbreluţă
Noi nu suntem la adăpost de o aversă. Va trebui să vâslim puţin mai mult, mare motan.
Barca se apleacă puţin mai mult...
MARELE MOTAN, încetează să vâslească
Eu nu mai pot!
VULPOIUL, îşi aranjează colierul şi se adăposteşte din nou sub umbreluţă
Nu te opri din vâslit, haide!
MARELE MOTAN, ridică braţe
le
Eu m-am poticnit, o crampă
VULPOIUL, îşi aranjează colierul şi se adăposteşte din nou sub umbreluţă
Noi suntem la doi paşi de ţintă.
MARELE MOTAN, ridică braţele
Înlocuieşte-mă!
Balena ( cu Pinocchio şi Prinţesa Margareta pe spatele său) cu gura mare deschisă, devorează barca...
Pinocchio cade în apă şi se agaţă de coada balenei...
SFÂRŞITUL SCENEI 8
------------------------
EPILOG (scenă mută)
Balena (cu prinţesa pe spatele său) se apropie de coaste cu Pinocchio care s-a agăţat de coada sa...
Pescăruşii urmează balenei...
Ajunsă în faţa unui mic port, balena deschide gura şi îşi întinde limba sa roz ( un lung covor) până la chei...
Un bărbat bătrân ( cu barbă mare albă), aşezat în spatele şevaletului său, pictează scena...
Vulpoiul şi motanul cel mare legaţi de mâini şi de picioare ies din gura balenei, târâţi de carabinier care îi ţin în jug cu o sfoară...
Un animal fabulos apare pe cheiurile portului trăgând o trăsură la cârma căreia este porumbiţa de aur...
Marele motan şi vulpoiul legaţi de mâini şi de picioare se deplasează pe covorul roz până la chei, carabinierul ţinându-i în jug cu arma sa...
O dată vulpoiul, motanul cel mare şi carabinierul ajunşi la chei, balena îşi trage limba sa în gură...
Porumbiţa coboară din trăsură, se îndreaptă spre vulpoi prezentându-i palma mâinii sale...
Vulpoiul scoate colierul din buzunarul său pe care îl depune în mâna porumbiţei de aur...
Carabinierul părăseşte aceste locuri ducând cu el pe vulpoi şi marele motan legaţi de mâini şi de picioare...
Apoi porumbiţa de aur zboară la înălţimea prinţesei Margareta aşezată pe spatele balenei şi îi înapoiază colierul...
Prinţesa se agaţă de spatele porumbiţei care o depune pe chei...
Între timp, Pinocchio ( care a sosit înot) a luat înfăţişarea tânărului Carlo...
Carlo ( tânăr) se îndreaptă spre prinţesa Margareta şi o ajută să se urce în trăsura de aur, apoi se urcă la rândul său...
Trăsura părăseşte cheiul trasă de animalul fabulos cu tânărul Carlo la bord care ia de după umeri pe tânăra prinţesă şi o sărută...
Plecarea trăsurii este salutată de porumbiţa de aur...
SFÂRŞITUL EPILOGULUI
